Oraşul pe numele Chişinău

Duminică seara Chişinăul mi s-a părut nespus de trist, prăfuit şi provincial. Mai mult nici nu am chef să comentez. Toţi ştiu.

Iată şi o poiezioară de Emilian Bucov (da, da! am avut şi aşa poet) despre un oraş (presupun că e Chişinăul). Enjoy…

…Oraşul se plictiseşte,

oraşul prea mult a vorbit.

Ascultă-l, priveşte-l!

Muţenia l-a robit.

E trist oraşul,

ca slujbaşul

ce n-a primit la timp leafa.

…Ia să mai fac o gafă,

ca oraşul să mai pieptene chica mea buclucaşă…

– Taci, măi Senzaţie!

Oraşul vrea recreaţie.

PS: mi-am permis să scriu cu alfabet latin, căci nu-mi ajunge niciodată răbdare să scriu cu alfabet chirilic. Pardon.

Poezia găsită într-un volum de versuri din 1965, editura „Картя Молдовеняскэ”.

O după amiază de vară

Morning Rhapsody

O poveste

Ascultă,

Eu am să-ţi spun o poveste

Despre mine,

Despre tine,

Despre el, despre ea,

Despre noi.

Vezi, ce lungă e povestea mea…

Libertate

Dacă ai avea aripi,

Ţi le-aş tăia

Şi aş înşira penele, una câte una,

Pe un fir de păr…

Aş purta aceasta salbă împrejurul gîtului meu.